Pentru fiecare roman plecat din țară,
a rămas acasă o casă goală și un dor care nu se stinge.
Ați plecat nu din lipsă de iubire,
ci din lipsă de speranță.
V-ați dus să munciți cinstit acolo unde munca încă e respectată,
dar gândul v-a rămas aici — la părinți, la copii, la locurile natale.
Știu că de multe ori v-ați simțit uitați,
că nimeni nu v-a mulțumit pentru sacrificiul făcut.
Dar să știți că Buzăul nu v-a uitat.
Nici pământul pe care ați crescut,
nici oamenii care vă pomenesc la fiecare sărbătoare.
Vine o vreme când întoarcerea nu mai e o alegere,
ci o datorie.
Pentru că țara asta,
și județul nostru,
nu se vor ridica fără voi.
Romania are nevoie de cei plecați,
așa cum inima are nevoie de sânge.
