Nu mai avem voie să fim spectatori.
Țara se prăbușește, iar noi privim de pe margine.
Se închid școli, se vând păduri, se pierd fabrici,
iar copiii noștri cresc fără viitor.
De fiecare dată spunem „nu depinde de mine”.
Dar depinde.
Depinde de fiecare om care mai are curajul să spună adevărul.
România nu moare din lipsă de bani,
ci din lipsă de oameni verticali.
Iar fiecare dintre noi are datoria să nu mai privească tăcut.
Nu mai avem voie să fim spectatori.
E timpul să intrăm în jocul istoriei.
Și să ne apărăm țara.
