„Nu poți hrăni o țară cu promisiuni.”
De treizeci de ani ni se promite dezvoltare.
Autostrăzi, spitale, locuri de muncă.
Dar promisiunile nu țin loc de pâine.
Nici de școală.
Nici de viitor.
România are nevoie de fabrici, nu de poze la inaugurări.
Trebuie să producem, nu doar să consumăm.
Trebuie să muncim, nu doar să visăm.
Țara care doar importă, moare.
Țara care produce, trăiește.
România nu poate trăi din importul de vise.
Are nevoie de realitate.
De muncă.
De fapte.
