Astăzi, 8 septembrie 2025, România a trăit o premieră tristă: pentru prima dată în ultimii 35 de ani, prima zi de școală nu a mai fost o sărbătoare a copiilor și profesorilor. În locul emoției, al florilor și al zâmbetelor, am văzut săli goale, festivități anulate și zeci de mii de cadre didactice în stradă, protestând împotriva unui guvern care își bate joc de educație.
Guvernul Bolojan a ales să înceapă anul școlar cu măsuri brutale: tăierea burselor, comasarea școlilor și creșterea normei didactice. Sunt „reforme” care, în realitate, înseamnă reducerea veniturilor profesorilor, distrugerea satelor prin desființarea școlilor locale și scăderea dramatică a calității predării.
Profesorii avertizează că predarea „mozaic”, prin care dascălii sunt forțați să acopere materii pentru care nu au pregătire, va condamna generații întregi la superficialitate și lipsă de cunoștințe solide. În același timp, părinții se întreabă cum să mai aibă încredere într-un sistem care își deschide anul școlar cu proteste și cu revolta celor care ar trebui să fie stâlpii educației.
Mai grav decât orice, Guvernul a reușit să fure copiilor bucuria primei zile de școală. Să le răpești emoția unui început de drum și să o înlocuiești cu nesiguranță și dezamăgire este o crimă morală împotriva unei întregi generații.
Ca om implicat în viața comunității, ca părinte și ca ales local, nu pot să nu constat că România este condusă de politicieni care privesc educația ca pe un cost, nu ca pe o investiție în viitor. Când profesorii sunt umiliți, când elevii sunt transformați în cobai, când școlile sunt tratate ca niște centre de economii bugetare, viitorul acestei țări este pus în pericol.
Prima zi de școală trebuia să fie despre speranță. Guvernul Bolojan a transformat-o într-o zi a rușinii naționale. Și acest lucru nu poate rămâne fără răspuns.
