„La marginea României există sate unde timpul s-a oprit.
Bătrâni care trăiesc singuri, într-o tăcere grea.
Drumuri rupte, școli închise, magazine părăsite.
Clopotele bisericii mai sună doar din obişnuinţă — nu mai are cine să le audă.
Aici nu mai vine nimeni.
Copiii au plecat la oraş, părinţii muncesc în străinătate, iar bătrânii îşi duc zilele între o pensie mică şi un lemn pe foc.
Când plouă, rămân izolaţi. Când se îmbolnăvesc, nu vine nicio ambulanţă.
E România care nu apare la televizor, dar care moare încet, sub ochii noştri.
Politicienii vin doar înainte de alegeri, promit asfalt, canalizare şi viaţă mai bună.
După voturi, uită tot.
Iar satele rămân tot mai pustii, tot mai triste, tot mai departe de lume.
Asta e România de lângă noi, dar invizibilă pentru cei de sus.”
