Țăranul – ultimul stâlp al Romaniei

Când totul cade, el rămâne.
Cu sapa, cu plugul, cu credința.
Țăranul nu face politică.
El ține județul în viață.
Când fabricile au fost închise,
el a rămas să lucreze pământul.
Când promisiunile au dispărut,
el a continuat să semene, să crească, să hrănească.
Nu cere subvenții. Nu cere aplauze.
Cere doar vreme bună și pace în țară.
Din mâinile lui iese hrana noastră.
Din tăcerea lui – demnitatea pe care am pierdut-o.
El nu are televiziune,
nu are PR, nu are discursuri.
Dar are ceva ce nimeni nu-i poate lua:
onoare.
Cât va exista țăranul,
Romania nu va muri.
Pentru că rădăcinile noastre nu sunt în palate,
sunt în brazda de pământ pe care o iubește.