În fiecare zi, o altă familie își face bagajele.O mamă strânge jucăriile copiilor, un tată își vinde mașina, și pleacă.Nu din dorință, ci din disperare.Au obosit să lupte cu facturi tot mai mari, cu salarii de mizerie și cu promisiuni care nu se mai termină.România nu-i mai alungă doar pe tineri, îi alungă pe toți cei care încă mai credeau că pot trăi cinstit aici.Cei de sus nu înțeleg ce înseamnă să numeri banii până la ultimul leu.Nu știu cum e să alegi între mâncare și medicamente, între gaz și haine pentru copii.Iar când oamenii pleacă, politicienii rămân și se laudă cu statistici.Dar adevărul e simplu: România moare încet, în tăcere, la fiecare avion care pleacă plin.Și știți ce e cel mai trist?Cei care pleacă o fac cu gândul că poate, într-o zi, se vor întoarce.Dar nimeni nu le dă motivul să o facă.
