A muncit o viață întreagă. Azi, numără bani pentru pastile.
A ridicat fabrici, a plătit taxe, a crescut copii.
Iar acum stă la farmacie și se uită rușinat în portofel,
să vadă dacă îi ajung bănuții pentru medicamentele care îl mai țin în viață.
Asta e răsplata statului pentru o viață de muncă.
După 40 de ani de contribuții, primește o pensie de 1.200 de lei.
Din ea plătește chiria, curentul, medicamentele… sau alege care dintre ele contează mai mult luna asta.
Guvernul se laudă cu cifre și reforme,
dar bătrânul nu trăiește din statistici — trăiește din umilință.
În timp ce politicienii își votează pensii speciale de mii de euro,
cei care au clădit țara mor în tăcere, în frig, în durere.
Asta e România lor.
Unde munca nu mai aduce respect,
ci doar o bătrânețe trăită pe datorie.
